Sănătatea articulațiilor după 40 de ani

De ce contează sănătatea articulațiilor după 40 de ani?

După vârsta de 40 de ani, corpul nostru începe să treacă prin schimbări naturale care afectează oasele și articulațiile. Cartilajele se subțiază, lichidul sinovial scade, iar riscul de inflamații crește. De aceea, este important să acordăm o atenție deosebită sănătății articulațiilor.

Cauze frecvente ale durerilor articulare

Durerea articulară nu este întotdeauna un semn de boală gravă, dar poate fi un indicator al unor probleme de sănătate care necesită atenție.

Uzura naturală a cartilajelor (artroza);
Inflamații cronice (artrita);
Greutatea corporală excesivă;
Lipsa activității fizice regulate;
Leziuni vechi sau microtraumatisme repetate.

Alimentația pentru articulații sănătoase

Dieta joacă un rol crucial în menținerea sănătății articulațiilor. Unele alimente pot reduce inflamațiile și pot sprijini regenerarea cartilajelor.

Pește gras (somon, sardine, macrou) – bogat în omega-3;
Fructe și legume bogate în antioxidanți (broccoli, spanac, fructe de pădure);
Nuci și semințe pentru acizi grași sănătoși;
Produse lactate fermentate pentru calciu și vitamina D;
Ulei de măsline și avocado pentru grăsimi benefice.

Sfaturi practice pentru prevenirea durerilor

Adoptarea unui stil de viață sănătos poate preveni sau reduce semnificativ durerile articulare după 40 de ani.

Menține o greutate corporală sănătoasă;
Practică exerciții cu impact redus (înot, mers pe jos, yoga);
Asigură-te că dormi suficient și ai o postură corectă;
Hidratează-te corespunzător zilnic;
Evită statul prelungit în aceeași poziție.

De ce se deteriorează articulațiile?

Articulațiile se deteriorează din cauza unei combinații de factori, inclusiv schimbări legate de vârstă, suprasolicitare și subsolicitare, leziuni și diverse boli.

Factorii cheie includ: un dezechilibru între sarcina asupra articulației și capacitatea acesteia de a face față acestei încărcături, excesul de greutate, predispoziția ereditară, leziuni (fracturi, rupturi de ligamente) și boli precum artrita, poliartrita reumatoidă, guta și tulburări endocrine.

Cum se produce distrugerea?

Sănătatea articulațiilor este esențială pentru menținerea mobilității și a independenței odată cu înaintarea în vârstă. Printr-o alimentație echilibrată, exerciții regulate și obiceiuri sănătoase, putem preveni multe dintre problemele articulare care apar după 40 de ani.

Oasele încep să se frece unele de altele, provocând inflamație și deformare. Ca răspuns, organismul încearcă să compenseze distrugerea prin formarea de pinteni osoși (osteofite).

Înțelegerea cauzei specifice a distrugerii articulațiilor este esențială pentru determinarea tratamentului corect și încetinirea progresiei bolii. Dacă apar simptome, consultați un specialist.

Cauzele apariției artrozei

Dezechilibrul dintre încărcarea asupra articulației și capacitatea acesteia de a-i face față.
Uzura articulațiilor sub influența timpului, a efortului și a insuficienței de substanțe nutritive.
Deteriorarea cartilajului, deplasarea oaselor, distrugerea cartilajului, frecarea oaselor, durere.

Clasificarea bolii

Artrozele se clasifică în funcție de articulațiile afectate și de factorul cauzal.
Se folosesc clasificări în funcție de gradul de severitate al modificărilor.
În lume este populară clasificarea Kellgren–Lawrence.

Întărirea articulațiilor

Întărirea articulațiilor este importantă deoarece țesuturile articulare se regenerează foarte lent de la sine. Orice deteriorare a cartilajului duce la formarea țesutului cicatricial, care este mult mai slab decât cel normal. Acesta este mai puțin rezistent la impact fizic și mai susceptibil la noi traumatisme.

În primul rând, în articulație se deteriorează cartilajul, de aceea merită acordată o atenție specială acestuia. Este un țesut moale și elastic, care protejează oasele de frecare, fiind un amortizor și o suprafață de alunecare pentru ele. Din păcate, are tendința de a se uza, ceea ce duce la deteriorarea articulațiilor. Odată cu vârsta, puteți începe să auziți trosnituri, să simțiți durere și rigiditate, iar uneori chiar o limitare a mișcărilor. Din fericire, acest lucru poate fi prevenit.